Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.

In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.

In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.


vineri, 7 decembrie 2012

7 decembrie

Am fost  acasa pentru o zi.
Miercuri seara s-a terminat cura si ne-am grabit sa plecam repede, ca sa ne gaseasca Mos Nicolae acasa. Pe perioada curei nivelurile de sodiu si potasiu au fost reglate odata cu medicamentatia primita prin perfuzii. Pentru acasa am primit pastile si indicatia sa mergem zilnic (in ambulator) pentru analize. Ieri la pranz analizele au aratat ca nivelul de sodiu era scazut si i s-a administrat prin perfuzie timp de 5 ore, dar n-a crescut suficient, asa ca aseara am fost re-internate.
Cura aceasta N5, de data asta, Maia a suportat-o mai bine; n-a dormit asa mult (cu exceptia diminetilor), a fost destul de activa (noroc cu camera de joaca) si a mancat destul de bine (mai tot timpul cerea de mancare). In schimb, diareea nu o lasa sa asimileze nici mancarea si nici medicamentele primite oral.
Pentru urmatoarele zile doctorii incearca o schimbare in medicamentatie (administrare imodium), sperand ca astfel sa se regleze toate aceste probleme.




Publicat de la
Etichete:

Un comentariu:

  1. Anonim7 decembrie 2012 la 10:57

    E foarte bine ca cere de mancare, daca scapa de diaree, ar fi super!
    Va tinem pumnii sa mearga totul bine :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)