Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.

In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.

In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.


duminică, 21 aprilie 2013

ziua + 60

A trecut o luna relativ linistita de la ultima postare. In sfarsit vremea buna a ajuns si la noi. Desi ultimele doua zile au fost din nou reci si ploioase, duminica trecuta am avut o vreme superba cu 24 de grade si soare.
Satul in care locuim se afla la o altitudine de 400 m,  pe niste dealuri care te imbie la plimbare. 

Bicicleta adusa de iepuras ne-a adus si necazuri. In urma cu doua saptamani, Maia a cazut cu bicicleta si s-a lovit rau la barbie, asa ca seara am petrecut-o la urgente cu cusut, respectiv lipit de barbie. Acum e bine si a primit si casca pentru bicicleta asa ca a pornit intr-o noua incercare, incununata de succes. 
Acum Maia stie si sa puna frana si speram sa fim scutiti de alte cascadorii.

Ieri pentru ca vremea a fost urata si s-a facut din nou frig, am facut o excursie la muzeul Mercedes-Benz care ne-a impresionat pe toti patru. Cladirea este superba, cu exponate elegant prezentate si usor accesibila si pentru cei cu carucior.

In plus am beneficiat de toaleta la fiecare etaj, pentru noi o adevarata binefacere (din acest punct de vedere, starea Maiei nu s-a imbunatatit prea mult de la operatie incoace; in Tübingen cunoastem deja toate toaletele si avem in permanenta un schimb de haine la noi  :o) )
Ceea ce ne-a mai placut mult la muzeu, au fost atelierele pentru copii unde toti patru am modelat masinute din styrodur si fimo iar apoi le-am putut lua acasa.

Spre bucuria noastra azi aniversam ziua 60 posttranplant si speram ca in curand sa nu mai fie nevoie ca Maia sa ia antibioticele care o feresc de microbi. Cu mancatul nu stam grozav si probabil miercuri (la urmatoarea vizita la clinica) va fi nevoie sa inlocuim, in loc sa eliminam sonda naso-gastrica. 
La inceputul lunii mai, urmeaza primul control imagistic posttransplant. Tineti-ne pumnii: speram ca totul sa fie OK si sa nu apara suspiciunea unei recidive, amenintare care va plana permanent asupra noastra. 

David se descura din ce in ce mai bine la scoala. A dat lucrari scrise, cot la cot cu colegii de clasa a treia. La Deutsch a primit nota 2 iar la Mathe -1. Super ! Bravo David ! In plus la scoala David face foarta multa muzica. Clasele 1 si 2 invata sa cante la fluier iar clasele 3 si 4 la chitara, pe langa care mai fac cor si percutie.
 In orele de dupa-amiaza isi face lectiile si participa la AG-uri (Arbeitsgemeinschaften), ateliere unde fiecare copil a putut opta la inceputul semestrului pentru tipul de activitate preferat. David o optat lunea pentru gatit iar miercurea pentru experimentare. 

Cat despre mine, am inceput sa imi pun la punct dosarul pentru obtinerea dreptului de libera practica. In mai voi da examenele de limba si va trebui sa fac un drum acasa dupa acte.
A sosit momentul sa privim cu optimism spre viitor: Maia la gradi, eu la cabinet :o)