Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.
In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.
In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.
N-as putea vreodata sa redau in cuvinte ceva care sa aduca mangaiere si alin durerii voastre...nu cred sa existe pe lume durere mai mare pentru un parinte, decat durerea pe care o simtiti voi acum...condoleante...putere pentru a va gasi linistea si a putea merge mai departe.
RăspundețiȘtergereSemneaza un parinte.
Si noi te vom iubi mereu draga noastra: Omi, Duci, Nelu si Cica
RăspundețiȘtergereImi pare foarte rau...v-am urmarit mereu si asteptam orice postare, impresionata de suferinta Maiei si de puterea voastra! M-am rugat pentru o minune...Dumnezeu sa va intareasca si sa va aline sufletele!
RăspundețiȘtergereNici macar nu stiu ce sa va scriu...
RăspundețiȘtergereVa doresc multa, multa putere pentru a incerca sa mergeti mai departe de dragul lui David. Dumnezeu sa o odihneasca pe Maia! Ea va trai mereu in inimile voastre! Condoleante, Elena P.