Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.

In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.

In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.


duminică, 22 septembrie 2013

22 septembrie

Incepand de miercuri (cand a facut febra) suntem in spital si probabil maine ne externam.
Sub tratamentul cu Temodal, Irinotecan, Rapamune si Sprycel toate analizele Maiei au scazut foare mult asa ca prompt a aparut o infectie care nu a putut fi controlata cu antibioticele administrate odata la 24 de ore in clinica de zi (Tagesklinik) si a fost nevoie sa ne internam ca sa ii poata fi administrate antibiotice tot la 8 ore.
Acum infectia se pare ca a disparut si Maia se simte bine. Spre usurarea noastra manaca destul de bine (mai ales rosii) si de cand ne-am internat a pus in greutate aproape o jumatate de kg. Ecografia de control facuta joi nu arata nici o modificare in dimensiuni a ganglionului de la gat si asteptam sa o programeze pentru un CT care ne va da mai multe detalii despre starea tumorilor. Analizele au ramas proaste mai multe saptamani, motiv pentru care a trebuit sa modificam de mai multe ori schema de tratament cu citostatice.
La internare Maia s-a bucurat totusi, gandindu-se la camera de joaca de pe sectie si la educatoarele cu care poate face diferite activitati.
Maia a facut de mancare - din plastilina

miercuri, 4 septembrie 2013

4 septembrie

Azi, ca in fiecare zi cu exceptia zilei de duminica, mergem la spital. Dimineata Maia va face scintigrafia MIBG (partea a doua , ieri la 4 ore dupa ca i s-a injectat substanta radioactiva, a facut prima imagine).
 Acum, in timp ce scriu, tocmai se uita la televizor la ceva amuzant si rade (ne bucuram pentru fiecare zambet, pentru ca in ultima vreme au devenit foarte rare). 
Tratamentul ,desi e varianta ``soft``, e suportat greu de Maia. Nu mai scapam de sangerarile de nas care ne ingrozesc, si tot la trei-patru zile primeste concentrat de trombocite si eritrocite. De mancat nu mai manaca nimic si e foarte slabita asa ca sta mai mult intinsa. Ieri s-a simtit un pic mai bine si si-a dorit o rezerva de beados pentru jocul ei ,asa ca am facut o excursie la Toys´r´us. De bucurie cand a vazut jucariile chiar s-a ridicat din carucior si a mers un pic.

Ca deobicei nu am reusit sa termin de scris inainte sa plecam la spital, asa ca termin acum, seara.
Si acum vestile bune: concluzia doctorilor azi a fost ca Maia raspunde la tratament si vom continua cu acelasi protocol si mai departe. Inainte sa ne bucuram prea tare mai asteptam si confirmarea ecografica a regresului tumorilor. 
Mama a ajuns azi cu bine la noi, sa ne mai ajute cu gatitul si sa se ocupe de David, care a stat mult timp singur, cat noi am fost la spital. Impreuna cu Kati, Maia a urcat singura scarile la apartament.
Cica, Duci, Buke: multumim pentru cadouri.